Schimbări strategice: piatra de hotar MIRV din India și dinamica politicii nucleare

Schimbări strategice: piatra de hotar MIRV din India și dinamica politicii nucleare

Nodul sursă: 2515253

Într-un moment crucial pentru peisajul securității naționale din India, evoluțiile recente ale programului de rachete al țării au semnalat un salt semnificativ în priceperea tehnologică. Testarea cu succes a tehnologiei MIRV (Multiple Independently Identificable Re-entry Vehicle) pe racheta balistică Agni-V nu numai că a întărit capacitățile strategice ale Indiei, dar a ridicat și întrebări cu privire la impactul potențial asupra doctrinei sale nucleare. 

Acest articol analizează diferitele dimensiuni ale progreselor MIRV din India, explorând aspectele tehnice, implicațiile strategice și interacțiunea cu doctrina nucleară stabilită a Indiei.

Evoluții recente în programul de rachete din India

India recent a efectuat un test de succes al tehnologiei MIRV, folosind racheta balistică Agni-V. În timp ce racheta balistică intercontinentală Agni-V (ICBM) a fost aleasă ca platformă de testare pentru această tehnologie datorită razei lungi de acțiune (peste 5,000 de kilometri), în viitor MIRV-urile pot fi instalate și pe celelalte rachete balistice din India. Candidații eligibili includ seria de rachete Agni lansate la suprafață și rachetele K15 Sagarika și K4 lansate de submarin. 

Ca pe a fost Om de știință al Organizației de Cercetare și Dezvoltare pentru Apărare (DRDO), MIRV testat de India poate transporta trei până la patru focoase în interiorul conului de nas al rachetei. În timp ce testul MIRV ar fi fost efectuat cu focoase false, India este acum în măsură să depoziteze și/sau să desfășoare ICBM-uri cu mai multe focoase reale.

În general, orice rachetă poartă doar un singur focos. Tehnologia MIRV permite o singură rachetă pentru a transporta și a lansa mai multe focoase peste zona țintă. Aceste focoase multiple pot ataca fie o singură locație țintă, fie mai multe locații țintă. Acest lucru, la rândul său, reduce numărul de rachete și instalații de lansare necesare pentru un anumit nivel de distrugere. În cazul rachetelor cu un singur focos, trebuie lansată o rachetă pentru fiecare țintă. Prin contrast, cu un focos MIRV, un singur ICBM poate dispersa mai multe focoase pe zona țintă.

Compromisul aici este între greutate și numere - mai multe focoase înseamnă că fiecare focos individual va avea o greutate redusă. Puterea mai mică a focoaselor wva trebui compensată prin creșterea preciziei sistemului. Design-urile îmbunătățite permit focoaselor mai mici să atingă un anumit randament, în timp ce sistemele electronice și de ghidare mai bune permit o precizie mai mare. 

ICBM-uri purtând aceste focoase călătoresc cu viteze hipersonice și pot potenţial evita sistemele de apărare antirachetă balistică (BMD) care sunt desfășurate pentru a contracara rachetele inamice care vin. O rachetă echipată cu MIRV poate fi, de asemenea, utilizată pentru a desfășura focoase false sau false pentru a distrage atenția sistemelor BMD ale inamicului. Astfel, datorită vitezei mari, probabilității scăzute de detectare și ferestrei de timp mai puțin de reacție, rachetele balistice, în special cele echipate cu MIRV, sunt o platformă foarte puternică. 

Tehnologia fiind destul de complicată și costisitoare, doar puține națiuni au reușit să o facă singure. Acest grup de elită include: Statele Unite, Regatul Unit, Franța, Rusia, China și acum India. Israel este suspectate să posede sau să fie în curs de dezvoltare MIRV-uri. 

Această creștere a capacității este semnificativă din două motive. În primul rând, India a dezvoltat aceste tehnologii la nivel local, alăturându-se unui club exclusivist. În al doilea rând, tehnologia MIRV va avea implicații pentru doctrina nucleară a Indiei și pentru echilibrul regional de putere.

Doctrina nucleară a Indiei și progresul MIRV

Doctrina nucleară a Indiei în mod clar Statele că:

  1. India va menține un element de descurajare minim credibil.
  2. Va folosi arme nucleare doar ca răspuns la o primă lovitură nucleară asupra teritoriului indian sau a forțelor indiene oriunde, iar această ripostă va fi masivă; aplicabil în cazul unui atac biologic sau chimic.

Să analizăm dezvoltarea recentă a tehnologiei MIRV în contextul acestei doctrine.

Capacitățile MIRV sporesc eficiența unui arsenal nuclear, deoarece acesta permite atacatorului să copleșească orice sistem BMD imaginabil fără a crește dimensiunea propriei flote de rachete a atacatorului. Testul de succes al Indiei întărește potențial postura de descurajare a Indiei, și astfel schimbă echilibrul strategic.

Anterior, orice creștere a flotei de rachete de către inamic putea fi contracarată printr-o creștere similară a interceptoarelor BMD. Cu MIRV, pentru a contracara o singură rachetă inamică, ar trebui construite mai multe interceptoare, ceea ce înseamnă că este mult mai puțin costisitor să crești capacitatea ofensivă versus capacitatea defensivă. Astfel, raportul cost-schimb este atât de puternic părtinitor față de atacator, încât conceptul de distrugere asigurată reciproc ar trebui acum să fie refactorit în planificarea strategică a Indiei.

În timp ce India menține o politică NFU, tehnologia MIRV introduce o dimensiune nuanțată. Capacitatea de a desfășura mai multe focoase poate oferi mai multă flexibilitate în răspunsul la un atac nuclear, crescând astfel caracterul de represalii a strategiei nucleare a Indiei. De asemenea, un adversar ar trebui să-și regândească decizia de a folosi o armă chimică și/sau biologică pentru a ataca forțele și/sau teritoriul indienilor. 

De asemenea, descoperirea creează spațiu pentru revizuirea doctrinei nucleare a Indiei și a însăși existența politicii NFU. Anterior, în unele ocazii, politicienii indieni au făcut declarații în acest sens – la vremea aceea, însă, capacitatea de a susține retorica nu exista. Acum este o realitate. Dintr-o perspectivă de descurajare, MIRV-urile pot crește astfel impulsul unei prime lovituri nucleare – o țară poate opta să-și atace adversarul cu MIRV-uri echipate cu focoase nucleare și să distrugă inamicul total. 

Actuala doctrină nucleară a Indiei subliniază represaliile masive ca răspuns la o primă lovitură nucleară. Tehnologia MIRV se aliniază acestui obiectiv. Dacă MIRV lovește o singură locație sau zonă, distrugerea completă a țintei este garantată. Dacă plouă asupra mai multor ținte în același timp sau în momente diferite, poate avea un efect în cascadă asupra capacităților de contraatac ale inamicului. Mai mult, MIRV-urile cresc amenințările la adresa contra-forței, precum și la direcționarea contra-valorii. 

India care deține tehnologia MIRV a ridicat cu siguranță ștacheta, iar Pakistanul și China ar fi acum obligate să-și îmbunătățească apărarea împotriva rachetelor balistice. China este cunoscut să aibă MIRV-uri precum și a bine Programul BMD. Pakistanul are, de asemenea revendicat să posede tehnologia MIRV; cu toate acestea, dacă Pakistanul are un program BMD bine dezvoltat nu este încă bine cunoscut în domeniul public. 

Instalarea MIRV-urilor pe rachete balistice indiene va necesita, de asemenea, să fie produse mai multe focoase nucleare. Deoarece aeronavele cu reacție nu pot transporta o rachetă balistică, desigur, acestea ar fi instalate fie pe rachete balistice lansate la suprafață, fie pe submarine. Sursa deschisa de date spune că Pakistanul și China au mai multe focoase nucleare decât India. Astfel, India va trebui să dezvolte mai multe focoase pentru a realiza întregul potențial al tehnologiei MIRV pe care a dezvoltat-o. 

Pe de altă parte, într-un scenariu de război real, descoperirea și eliminarea rachetelor indiene echipate cu MIRV-uri ar fi o sarcină de mare prioritate pentru inamicii Indiei.

Probleme de comandă și control

Conducerea politică civilă, prin Autoritatea de Comandă Nucleară (NCA), păstrează autorizația exclusivă pentru utilizarea armelor nucleare. Testul MIRV de succes poate determina o reevaluare a proceselor decizionale ale ANC și a rolului progreselor tehnologice în modelarea acestor decizii. Faptul că însuși premierul a ales să Informa națiunea despre acest test evidențiază semnificația sa pentru comunitatea strategică națională.

Dar acest test a scos din nou în prim-plan un punct anterior evidențiat de unii savanți în ceea ce privește comanda și controlul activelor nucleare ale Indiei: Cum va fi afectat lanțul de comandă atunci când India va desfășura pe deplin rachete balistice lansate submarin (SLBM)? SLBM-urile nu pot fi introduse în interiorul submarinului într-o formă demachiată; vor fi mereu acolo într-o postură gata de foc. 

În cel mai rău caz, ar delega guvernul o anumită autoritate echipajului submarinului pentru a lua propriile decizii sau ar rămâne ei la doctrina declarată oficial? Cum ar funcționa lanțul de comandă și control atunci când o singură rachetă în interiorul submarinului va avea mai multe focoase nucleare? 

La asta trebuie să se gândească acum conducerea indiană. Această nouă evoluție va trebui să fie luată în considerare în orice modificare viitoare care se întâmplă în doctrina nucleară indiană, fie că este anunțată public sau nu.

Concluzie

În concluzie, testarea cu succes a tehnologiei MIRV de către India nu înseamnă doar o performanță tehnologică remarcabilă, dar introduce și complexități care necesită o analiză atentă în contextul doctrinei sale nucleare existente. Integrarea capabilităților MIRV în programul de rachete al Indiei îi sporește flexibilitatea strategică, oferind noi dimensiuni posturii sale de descurajare. 

În timp ce își afirmă angajamentul față de dezarmarea globală, India trebuie să navigheze în echilibrul delicat dintre progresele tehnologice, dinamica puterii regionale și percepțiile internaționale. Pe măsură ce națiunea se află în fruntea națiunilor capabile de MIRV, drumul de urmat necesită previziune strategică, perspicacitate diplomatică și un angajament ferm pentru menținerea unei ordini globale stabile și sigure.

Timestamp-ul:

Mai mult de la Diplomatul